Actor de referinţă al sectorului energetic românesc, ENGIE Romania îşi construieşte strategia de business şi practicile profesionale pornind de la crezul că o companie durabilă este o companie etică.
Pentru ENGIE Romania, etica constă în aplicarea concretă a ceea ce este acceptabil din punct de vedere moral sau conform valorilor, într-o situaţie dată.
Conceptul de conformitate regrupează instrumentele care se pot implementa pentru a atinge obiectivul de conformitate. Etica şi conformitatea sunt astfel două faţete ale aceleiaşi realităţi.
Etica ne ghidează acţiunile zilnice, însoţind viziunea companiei pe termen lung şi traducându-se prin aplicarea valorilor noastre: Exigenţă, Angajament, Îndrăzneală, Coeziune.
ENGIE Romania îşi fondează politica de etică şi conformitate pe patru principii:
A acţiona în conformitate cu legile şi reglementările
Angajaţii companiei trebuie să respecte, în orice circumstanţe, legile şi reglementările în vigoare, cât şi regulile de deontologie profesională aplicabile profesiei lor.
A înrădăcina o cultură a integrităţii
Integritatea presupune evitarea oricărei situaţii susceptibile a crea un conflict între interesele personale şi cele ale companiei. Prin aceasta se asigură şi întăreşte convingerea că avem obligaţia de a respecta anumite valori fundamentale, care au menirea de a contribui la asigurarea unui climat de încredere, constituind un antidot pentru practicile de corupţie.
A dovedi loialitate şi onestitate
Pentru ENGIE Romania, calitatea unei relaţii de afaceri, de parteneriat, se bazează înainte de toate pe loialitatea şi onestitatea participantilor, în special cu privire la executarea contractelor, întrucât aceste calităţi presupun că angajaţii companiei îşi respectă angajamentele cu stricteţe. De fiecare dată când comunică, în intern sau în extern, angajaţii o fac cu bună credinţă, într-un spirit constructiv, având grijă să transmită o informaţie sinceră, precisă şi completă.
A-i respecta pe ceilalţi
Acest principiu face referire mai ales la respectarea drepturilor omului, a demnităţii şi singularităţii persoanei, cât şi a culturii locale. El se aplică în egală masură bunurilor materiale şi imateriale aparţinând terţilor.
